Copy
Dar hai înapoi pe fusul nostru,
că poate nici voi nu v-ați băgat încă în pat.  
 
Aici puteți apăsa ca să citiți în browser ce-am scris până acum.
 
Ia uite cât e ceasul, vai, cât e ceasul.
M-a prins ploaia (sau frica de ploaie) într-un loc cu internet pentru melci, dar mai bine mai târziu decât niciodată, prieteni. Și credeți-mă: niciodată era mult mai la îndemână (chiar azi mi-am deconspirat obiceiurile din spatele trimiterii newsletterului într-un
interviu pe IQads). 

În acest spirit, mi-a arătat cineva zilele trecute, când încercam să ne întâlnim printre nori, o listă cu onomatopee din alte limbi, echivalentele pic-pic-pic-ului de care ne feream noi: 
în spaniolă - chipi chipi
în franceză - plic ploc 
în engleză - drip drop 
în japoneză - zaa zaa 
în finlandeză - tip tip. 
Așa că, dacă vă urmărește vreun nor mai întunecat zilele astea, explicați-i că nu vă e frică de el, în orice limbă v-ar picura. 

 

 

Ce s-a mai întâmplat pe la noi prin ogradă

 
  • L-am revăzut (și ascultat) pe Branea performând la matinalul Creative Mornings: Matei e un personaj pasionat de pălării și de multe alte cele de pus pe cap (cu care a defilat pe scenă asumat simpatic) și predă animație la UNATC.
    Sufletul meu somnoros a fost consolat pentru trezirea prematură cu un scurt film proiectat de el: în film, o cadă în care se scurge apa din mașina de spălat e transformată într-o reinterpretare a Fetei din Cadă (1949) a lui Saul Steinberg. O siluetă feminină desenată de Matei în spuma de la apa de rufe dispare odată cu apa care se scurge. The end.
    Dar Steinberg e artistul meu preferat din toate timpurile și mă bucur de fiecare dată când cineva din România îl mai amintește ocazional. Îmi place atât de mult, încât prietenii mei artiști (Livia, Răzvan și Ana) mi-au trimis de ziua mea poze cu ei mascați cu pungi de hârtie desenate (1 și 2), inspirate de măștile lui Steinberg și fotografiile lui Inge Morath. 

     
  • Știam că Paula Rusu a ilustrat un alfabet frumos și acum mă bucur că pune în sfârșit câte o literă pe contul ei de ilustrator de pe Insta. 
     
  • Apropo de alfabet, am cunoscut-o zilele trecute pe Bianca Dumitrașcu la o întâlnire cu Ladies, Wine & Design, și e wow. Iubește literele în cel mai vizibil și productiv mod posibil: le inventează, le reinventează, le ornează - face artă din ele și cu ele. Acum explorează fonturi și tipuri de literă vechi, iar pentru challenge-ul 36 days of type a caligrafiat litere cu rădăcini în secolele XIX - XX. Ba chiar 3 dintre ele (F, J, X) sunt inspirate din typeface-uri din secolul XV. O comoară. 
     
  • Aici e un domn din autobuz ilustrat de Ioana Șopov. 
     
  • Expoziția lui KITRĂ de la Berlin a fost bijoux. Aici e o vedere panoramică de la artist, iar aici se poate gusta un pic din atmosferă. 
     
  • It's a bird! It's a flower! Postcarduri video cu bucăți din muralul lui Saddo de la Paris. 
     
  • O ilustrație editorială dintr-o revistă smart & pretty pentru copii - pentru un articol educativ despre feminism, yes, YES. De Andreea Dobrin.
     
  • Ea e Ana. Ana Bănică. Ana Ban Ana. 


     
  • Duminică, pe 13 mai, se răsfoiesc portofolii de design și ilustrație.
    La Visual Playground Portfolio Reviews, cu Ray Bobar și Ghica Popa. Înscrieri aici

     
  • Pe 18 și 19 mai, alintăturile orașului se adună la un pop-up shop finesse cu ilustrații, ceramică, rochii, pantofi și tot ce trebuie: a l i n t. Invitația vine de la Mădălina Andronic și de la Chemistry - ocazie bună de inspectat atelierul lor, din care ies toate bunătățile pământului. 
     
  • Între 24 și 26 mai, la Hub A avem expoziție cu cele mai apreciate postere înscrise la challenge-ul Poster Jam. Două dintre preferatele mele pentru tema Energy sunt semnate de Andrei Nicolescu și Roberta Curcă

     

Alte arte, alți artiști și nu numai

 
  • Iubesc foto-reportajele scrollabile, dar, mai ales, iubesc scormonitul în arhive și printre dovezile trecerii omului obișnuit prin lume. Am dat peste un borcan cu miere, stau cu lingurița în fața lui de câteva zile și tot nu m-am săturat să mișc rotița și ochii de jos în sus și-napoi: un articol cu fotografii din parcurile New York-ului în vara lui '78, descoperite recent și publicate pentru prima dată acum, după 40 de ani. 
     
  • Scrisoarea asta ajunge noaptea la destinație, așa că mi-am amintit și de o serie de fotografii nocturne din parcuri de distracții americane, făcute de Roger Vail. 
     
  • Și de fotografiile nocturne cu semafoare ale lui Lucas Zimmermann.
     
  • Spreading: next level. Cécile Dormeau e geniu, #seștie: 



     
  • Cred că cineva a spionat cum mi-am convertit greutățile de la Decathlon în door stoppere. Și așa a apărut Ubarre - un obiect de decor care poate fi folosit și pentru antrenamente, ahaha. 
     
  • Madeline Cameron (software engineer) s-a săturat de YouTube-ul obișnuit și a făcut un YouTube minimalist: "a non-annoying and simple YouTube experience". 
     
  • Sper să găsim la târgurile de design văratice și rochii cu buzunare. Avem nevoie de rochii cu buzunare. De ce nu au toate rochiile buzunare? Internetul glumește despre asta, dar e treabă serioasă:

    *Me looking through a telescope*: Wow, the Universe is so beautiful.
    God: *placing hands inside black holes*: Thankssssss, it has pockets! 
    (Jennifer Morrow
     

    Announcing that your dress has pockets:



     
  • Ceva super util pentru cei care au nevoie să vadă sau să compare dimensiunile standard ale colilor de hârtie: papersizes.io 
     
  • Erik Spiekermann e unul dintre zeii germani ai typography-ului: are 70 de ani și plănuiește să atingă suta ca să pună-n practică măcar jumătate din ce are pe to do list. Îmi place la nebunie de el: 

    How do you work?

    Work is gas. Work will fill any given volume. If you give me two hours, I will take two hours. If you give me 10 minutes, I will take 10 minutes. So if you give somebody two weeks to do a project, he’s going to start on day 12 and it will take him two days, but the two weeks will be filled because work expands like gas. Straightforward physics. That’s why I don’t believe in time sheets, because you always happen to have eight hours at the end of the day. You make up stuff. I felt that if our business model means that people have to work overtime or weekends, the business model stinks. So everybody is out by 7 p.m.– we literally close the doors at 7 p.m. – because if you have to work overtime, then your model stinks. And if the clients require you to do weekends, then the clients aren’t right. They wouldn’t do it themselves.

    Deci da, interviul cu el e de pus deoparte.  
     
  • Șiii, dacă tot suntem la longreads, mai am în buzunar și-un interviu cu Irma Boom, unul dintre cei mai mișto designeri de carte din lume, la care revin din când în când. Ca aperitiv, un pasaj despre cărți (printate și electronice): 

    ‘I compare my work to architecture. I don’t build villas, I build social housing. The books are industrially made and they need to be made very well. I am all for industrial production. I hate one-offs. On one book you can do anything, but if you do a print run, that is a challenge. It’s never art. Never, never, never.’

    AM: Do you see the options for printed work dwindling?
     
    IB: ‘Absolutely. But what is good about it, is that there are so many books that are not worth printing. I am very happy with the e-reader and e-books – though I would like to challenge everyone who thinks that it is more sustainable to read on an e-reader than on a printed book, to consider the energy that it costs. I embrace digital technology because it enables me to make the books I make.
    Take the SHV book, a landmark book in my career. It was made in the time between BC and AC (‘Before Computer’ and ‘After Computer’, to quote Massimo Vignelli), and you can see that it is based on the Internet: browsing through thousands of pages, no page numbers, going in and out, the endless zapping past images.
    If you make a container, which a book is, it is not changeable. Online, you can change something at any time, it is in flux. But in a book the moment becomes frozen in time, like a photo or a painting. It becomes something to look back to and reflect on.’ 

     
  • În final, o colecție de canapele abandonate, descoperite de Andrew Ward pe trotuarele și străduțele LA-ului. Mi-a amintit de scaunele fără adăpost pozate de Denisa Niță prin București (și expuse acum câteva luni la RAFT, în Cluj). 

     
 
Hasta la vista. Și, dacă vă place newsletterul ăsta, share-uiți-l c-un prieten. 
PS: Încă suntem în proces de mutare a atelierului, deci așa s-ar explica liniștea din
cartier. Dar revenim soon, sperăm, cu noutăți. 
Colorhood

Cu drag & drop, 
Ramona Chirica
artficionada.ro
 
Newsletter dedicat comunității pasionaților de ilustrații și povești din România. 
 

Nu uita de follow și inimă și like și pin:
Facebook
Instagram
Pinterest
Website
Copyright © 2018 Colorhood.com, Toate drepturile rezervate.
Primești newsletter-ul ăsta pentru că ți-a plăcut la un moment dat de noi (sperăm că nu ți-a trecut).

Ne poți scrie la adresa:
hello@colorhood.com


no more goodies for me    still interested, but 
 






This email was sent to <<Email Address>>
why did I get this?    unsubscribe from this list    update subscription preferences
Artficionada · Bucharest, Sector 5 · Bucharest 000111 · Romania

Email Marketing Powered by Mailchimp